Atunci când am provocat cititorii Romanian Literature Now să ne trimită un top personal al cărților de proză scrise în limba română în anii 2010-2019, două au fost motivațiile noastre. Prima dintre aceste motivații se poate regăsi în cartea lui Matei Călinescu, A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii [1]. Ne-a fascinat și provocat ideea de relectură a unor cărți de proză și, totodată, efectele rezultate în urma acestui demers. În cuvintele lui Matei Călinescu, ceea ce ne-a interesat din punctul de vedere al recitirii a fost tocmai această mișcare complexă de transformare a semnificației estetice a unei cărți în urma „dialogului“ dintre prima, a doua, a treia lectură… Adică acele problemele legate de „temporalitatea complexă a lecturii“.
O invitație la (re)lectură
Fiind atât de aproape de perioada în cauză, ne-am întrebat dacă reprezentarea critică a prozei scrise în anii 2010-2019 este posibilă. Spre deosebire de perioada anterioară (2000-2010), în care autoficțiunile și teme precum autenticitatea, identitatea, dezeufemizarea limbajului prozastic puteau fi ușor identificate ca dominante, în perioada despre care vorbim, proza românească a cunoscut o dezvoltare cu adevărat spectaculoasă, îndreptându-se înspre teme, subiecte și direcții negândite în deceniul precedent, care au prins pînă și critica literară nepregătită. Aceste linii de fugă deschise de proza scrisă în ultimii zece ani, această nouă devenire a literaturii face ca reprezentarea perioadei printr-un discurs tipic criticii tematice să devină aproape imposibilă. Și credem că această dificultate pornește tocmai de la ideea (ideile!) pe care fiecare dintre noi ni le-am format despre lectură. Ne întoarcem la cuvintele lui Matei Călinescu. „Orice text nou impune de fapt la început un ritm de lectură mai lent şi mai laborios, dar, odată ce îi înţelegem logica internă (sau, în cazul unui roman, odată ce am intrat bine în lumea lui ficţională), considerăm aproape de la sine înţeles că lectura poate atinge o viteză de croazieră, iar lentoarea iniţială, rezultată dintr-un efort de orientare în noua lume a cărţii, va fi depăşită printr-o implicare susţinută de un fel sau altul“. Nu doar că îi dăm dreptate lui Matei Călinescu cu privire la diferitele „viteze“ de lectură impuse de un text, ci credem că fiecare cititor impune unui text literar propria viteză (sau lentoare) a lecturii, această confruntare a diferitelor ritmuri de citire oferind, în ultimă instanță, nu doar lecturi diferite, ci și experiențe estetice diferite. Fiind conștienți de această temporalitate a lecturii, credem că depășirea unei prime lecturi virginale este necesară, o primă lectură nerezistând niciodată analizei critice. Așadar, provocarea noastră ‒ adresată cititorilor Romanian Literature Now ‒ a fost, înainte de toate, o invitație la (re)lectură.
Canonul se discută, nu se face!
Credem puternic în ideea de relectură, aceasta fiind prima condiție pentru pornirea unei dezbateri despre cum a arătat literatura (proza) în acești ultimi zece ani. Canonul se discută, nu se face! Este cea de-a doua afirmație care ne-a ghidat în demersul nostru. Orice încercare de instituire autoritară a unui canon estetic, a unor opere care aparțin canonului unei perioade semnificative, nu are șanse de durată. Tocmai din acest motiv lista inițială pe care am propus-o cititorilor a fost o listă minimă, non-ierarhică, o simplă sugestie, adresată cititorilor care poate nu citesc critica literară sau nu urmăresc presa culturală, dar care sînt interesați de lectură și de literatura română recentă. De altfel, fiecare dintre cei care au votat a avut posibilitatea de a propune propriul top 10 al cărților de proză. Lista noastră nu a avut niciodată pretenția de a epuiza perioada sau de a fi reprezentativă sau exhaustivă. Ea a fost, în primul rând, o invitație la (re)lectură și la dezbatere.
Pentru noi, canonul nu este niciodată fix, nu este niciodată rezultatul unei activități de „pontificare“ critică, ci întotdeauna deschis spre noutate, spre experiment și spre literatura vie. Canonul este „activ și retroactiv“, cum ar spune Mircea Martin. Și, am adăuga, deschis pluralismului, expus întotdeauna contestării, regândirii critice constante. (Re)lecturii.
Cezar GHEORGHE
Emanuela IGNĂȚOIU-SORA
Top 10 Romanian Literature Now Proză (2010-2019)
-
Mircea Cărtărescu, Solenoid
-
Tatiana Țîbuleac, Vara în care mama a avut ochii verzi
-
Mircea Cărtărescu, Melancolia
-
Ioana Pârvulescu, Inocenții
-
Ioana Nicolaie, Cartea Reghinei
-
Ioan T. Morar, Sărbătoarea corturilor
-
Dan Lungu, Fetița care se juca de-a Dumnezeu
-
Gabriela Adameșteanu, Fontana di Trevi
-
Ioana Nicolaie, Pelinul negru
-
Radu Vancu, Transparență/ Marta Petreu, Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului
Cititoarea desemnată căștigătoare este Ioana Talnar. Topul exprimat de aceasta a fost:
1. Alexandru Vlad, Ploile amare
2. Adrian Schiop, Soldații. Poveste din Ferentari
3. Tatiana Tîbuleac, Vara în care mama a avut ochii verzi
4. Marta Petreu, Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului
5. Mircea Cărtărescu, Solenoid
6. Filip Florian, Zilele regelui
7. Ioana Pârvulescu, Viitorul începe luni
8. Marin Malaicu-Hondrari, Apropierea
9. Mircea Cărtărescu, Melancolia
Notă: Topul rezultat a fost alcătuit în urma opțiunilor exprimate de către cititorii Romanian Literature Now. Acesta nu exprimă, în nici un fel, opinia redactorilor Romanian Literature Now. Fiecare carte a fost punctată în funcție de poziția ocupată în ierarhia celui care și-a exprimat votul. Locul 1 a primit 10 puncte, locul 2 a primit 9 puncte ș.a.m.d.
Volumul Sărbătoarea corturilor, de Ioan T. Morar a adunat punctajul obținut preponderent prin voturi în care cel/ cea care a votat nu a exprimat o ierarhie (un top 10), ci volumul în cauză era singura sa opțiune. Ceea ce nu îndeplinește cerința inițială RLN. Am ales însă să includem cartea în top cu această precizare.
[1] Călinescu, Matei. A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii, trad. din lb. engleză Virgil Stanciu, Iaşi: Polirom, 2003