A apărut ediția a II-a a volumului de poezie, Rezervația, de Cristina Ispas (CDPL, 2021). Publicată inițial în 2011, cartea a fost bine primită, a fost nominalizată la Premiul Observator Cultural pentru poezie, iar autoarea a fost invitată la Maratonul european de poezie la feminin (Brașov, 2013).
Ca noutăți față de ediția inițială, au fost scoase titlurile în limba engleză și sunt incluse mai multe desene ale autoarei.
vrabia
în noaptea aia am visat grămezi de maci
maci în iarbă, pe marginea drumului,
maci în lanul de rapiță,
în cimitirul de mașini, maci în gunoi
flori despre care știam că nu le îngrijește nimeni
„când ești în depresie tot ce e în afara depresiei
ți se pare complet lipsit de strălucire și de inteligență”
„dar cine spune așa ceva?”
ai mai stat puțin în ușă apoi ai dispărut
probabil să fumezi pe balcon
furtuna trecuse
pilota umflată deasupra mea părea o mare încă înspumată
dar care bătea în retragere
dimineața ai venit după mine în bucătărie
ai scos mecanic din pachet o țigară
mă îmbrăcasem cu rochia nouă
afară ningea cu fulgi mici, fără grație
„depresia e atunci când tragi pe tine haine stridente
în momente de maximă epuizare, în cabinele de probă
ceva care crește necontrolat și indiferent”
„dar cine spune așa ceva?”
ți-am întins peste masă o brichetă
mai târziu, în oraș, te-ai oprit să fotografiezi un grup vesel de copii
mi-ai explicat că eu aș fi fost arhitectul crizei
și că tot eu trebuia să fac ceva
nu mi-a venit nimic pe moment
iar între timp grupul vesel se îndepărtase
când ajungem la corabia
dezorientați din cauza întreruperii bruște
a oricărei activități
ai tăi arată ca un grup într-un aeroport
nimeni nu pricepe nimic o
vrabie aterizează pe masă lângă o nucă spartă
nici ea nu înțelege
din ce film e asta